Cosmarul unei zile de toamna
Pardon, sa ma ierte varu Secspir!
Eu bag seama ca stie romanu' ceva-ceva cand zice ca martea-s trei ceasuri rele. Sau era vinerea? Ma rog, divaghez. Ce vroiam sa zic e ca ceva-ceva stie, insa altceva nu stie - si anume nu stie numara. Iaca aici zi de marti, ca-n povestile cu alde Sf. Vineri, cum zicea Caragiu.
Ma scol la 5:30. Injur, ma culc, ma scol la 6:30, cu care ocazie trec si ceasul telefonului la ora "noua". Repede la studenti, care erau la fel de veseli ca si mine. Mesaj c-au venit oamenii de la internet si-au zis ca imprimanta nu merge ca e un fir defect. Cum dracu sa mearga imprimanta de retea intr-o retea facuta cu curul? DHCP lease cam la o zi, schimbari rapide de IP, 4 dracii infipte in acelasi hub, doua clase diferite de adrese. Mda. Sigur, un fir. Daca s-or mira de ce acum draciile in cauza nu mai iau adrese peste DHCP e treaba lor. Scris mesaj acid catre indivizi.
Discutii plenare cu mama personala care au inceput acum cateva zile si vor mai continua pana spre Sf. Nicolai, cand vor incepe altele. Miscari de trupe la banca, discutii interminabile cu un domn de-acolo. Intors acasa, halit un sandvis, cules mama personala si deplasat la cumparaturi. Scop principal: umplut frigiderul. Scop secundar: luat in gestiune un cuptor cu microunde.
Alta runda de discutii referitor la "ia mama lucru bun", pe care am castigat-o la puncte. Si-am pierdut-o la practic, pentru ca cuptorul de-l vroiam eu nu mai exista pe stoc. Atunci de ce-l mai afisezi amice?
Alabalaportocala, umple cosul, asteapta stimata inaintasa, du-te la casa, lasa cam 1/10 din cumparaturi acolo, ca "asta n-are cod de bare". Bine, femeie, ma uit sa fie painea coapta, nu sa aiba cod de bare. Hop cu ele-n masina - am scris in masina, nu-n portbagaj, daca prinzi deosebirea, hop o ora de facut de la Berzei pana la Ateneu. Drum pe jos de, hai, 15 minute.
In sfarsit, ajung la maica-mea acasa, bag masina cu botu-n poarta, scot telecomanda, canci. Adica, nema. Poarta nimic. Dau cu telecomanda prin gaura din tratamentul anti-termic din parbriz, nimic. Scot mana afara, nimic. Asa cum se intampla mereu, in spatele, in fata, in stanga si-n dreapta mea, blocaj. Scot masina de acolo, ma duc frumos pe jos si constat ca telecomanda functioneaza de la 3 mm de senzor. Bun si asa, intru-n curte, las masina, trec la splitarea cumparaturilor, cu care ocazie constata ca maica-mea n-a binevoit sa puna unul langa altul pe banda pachetele cu aceeasi destinatie, asa ca tre sa sap in pungile ei sa despart zaharul de dus in boxa de servetelele de dus sus.
In boxa sus-numita lipsesc doua lucruri. Spatiul si lumina. Mrrrr...
Pe pungile Carrefour scrie ca duc 7 kg. Intre noi fie vorba, se sfasie una-doua. Si, slava domnului, se sfasie una cand eram la masina si incercam sa organizez. Mi-am exprimat parerea cu cuvinte bine alese, insa nu din dictionarul pentru elevi. E posibil sa se fi auzit si-n curtea vecina. Oricum, rezultatul a fost ca m-am racorit nitel, ca sa pot aprecia mai bine urmatorul eveniment. Cand sa ies, iesi daca ai pe unde. FIX in poarta, parcata o masina. Tinand cont ca-s 3 restaurante-n zona, ce dracu sa ma mai mir. Am mai patit o data chestia asta, am chemat politia, au venit cam simultan cu soferita si asta a fost.
Ies vesel in strada, cap-compas restaurantele din zona, cand trece o masina de politie. "Siguranta si incredere" scrie pe ele, asa ca ma reped dupa ea, fluturand din aripi. Si opreste. Se uita omul, incepe sa rada. O da prin statie, sta nitel, "imi pare rau, n-avem numar de telefon". Nea, poate e de prin zona, ma duc si-i sun la usa. O da din nou, degeaba. Nu-i din zona. Hai sa cautam in carciumi. Gasesc in prima carciuma proprietarul, care era ametit, dar c-o fata nevinovata si cu niste explicatii... ceva in genul, mi-au intrat margelele in nas pentru ca le-am aruncat in sus si ma uitam dupa ele. Imediat imi creste moralul. Sa vezi ce-l ard politaii. Cand iesim afara, politia ioc. Cu siguranta si incredere, o roisera. Ptiu, drace!
Ca EOF de mare clasa... cand am ajuns acasa am constatat ca cuptorul e mai mare decat parea in raft...
Eu bag seama ca stie romanu' ceva-ceva cand zice ca martea-s trei ceasuri rele. Sau era vinerea? Ma rog, divaghez. Ce vroiam sa zic e ca ceva-ceva stie, insa altceva nu stie - si anume nu stie numara. Iaca aici zi de marti, ca-n povestile cu alde Sf. Vineri, cum zicea Caragiu.
Ma scol la 5:30. Injur, ma culc, ma scol la 6:30, cu care ocazie trec si ceasul telefonului la ora "noua". Repede la studenti, care erau la fel de veseli ca si mine. Mesaj c-au venit oamenii de la internet si-au zis ca imprimanta nu merge ca e un fir defect. Cum dracu sa mearga imprimanta de retea intr-o retea facuta cu curul? DHCP lease cam la o zi, schimbari rapide de IP, 4 dracii infipte in acelasi hub, doua clase diferite de adrese. Mda. Sigur, un fir. Daca s-or mira de ce acum draciile in cauza nu mai iau adrese peste DHCP e treaba lor. Scris mesaj acid catre indivizi.
Discutii plenare cu mama personala care au inceput acum cateva zile si vor mai continua pana spre Sf. Nicolai, cand vor incepe altele. Miscari de trupe la banca, discutii interminabile cu un domn de-acolo. Intors acasa, halit un sandvis, cules mama personala si deplasat la cumparaturi. Scop principal: umplut frigiderul. Scop secundar: luat in gestiune un cuptor cu microunde.
Alta runda de discutii referitor la "ia mama lucru bun", pe care am castigat-o la puncte. Si-am pierdut-o la practic, pentru ca cuptorul de-l vroiam eu nu mai exista pe stoc. Atunci de ce-l mai afisezi amice?
Alabalaportocala, umple cosul, asteapta stimata inaintasa, du-te la casa, lasa cam 1/10 din cumparaturi acolo, ca "asta n-are cod de bare". Bine, femeie, ma uit sa fie painea coapta, nu sa aiba cod de bare. Hop cu ele-n masina - am scris in masina, nu-n portbagaj, daca prinzi deosebirea, hop o ora de facut de la Berzei pana la Ateneu. Drum pe jos de, hai, 15 minute.
In sfarsit, ajung la maica-mea acasa, bag masina cu botu-n poarta, scot telecomanda, canci. Adica, nema. Poarta nimic. Dau cu telecomanda prin gaura din tratamentul anti-termic din parbriz, nimic. Scot mana afara, nimic. Asa cum se intampla mereu, in spatele, in fata, in stanga si-n dreapta mea, blocaj. Scot masina de acolo, ma duc frumos pe jos si constat ca telecomanda functioneaza de la 3 mm de senzor. Bun si asa, intru-n curte, las masina, trec la splitarea cumparaturilor, cu care ocazie constata ca maica-mea n-a binevoit sa puna unul langa altul pe banda pachetele cu aceeasi destinatie, asa ca tre sa sap in pungile ei sa despart zaharul de dus in boxa de servetelele de dus sus.
In boxa sus-numita lipsesc doua lucruri. Spatiul si lumina. Mrrrr...
Pe pungile Carrefour scrie ca duc 7 kg. Intre noi fie vorba, se sfasie una-doua. Si, slava domnului, se sfasie una cand eram la masina si incercam sa organizez. Mi-am exprimat parerea cu cuvinte bine alese, insa nu din dictionarul pentru elevi. E posibil sa se fi auzit si-n curtea vecina. Oricum, rezultatul a fost ca m-am racorit nitel, ca sa pot aprecia mai bine urmatorul eveniment. Cand sa ies, iesi daca ai pe unde. FIX in poarta, parcata o masina. Tinand cont ca-s 3 restaurante-n zona, ce dracu sa ma mai mir. Am mai patit o data chestia asta, am chemat politia, au venit cam simultan cu soferita si asta a fost.
Ies vesel in strada, cap-compas restaurantele din zona, cand trece o masina de politie. "Siguranta si incredere" scrie pe ele, asa ca ma reped dupa ea, fluturand din aripi. Si opreste. Se uita omul, incepe sa rada. O da prin statie, sta nitel, "imi pare rau, n-avem numar de telefon". Nea, poate e de prin zona, ma duc si-i sun la usa. O da din nou, degeaba. Nu-i din zona. Hai sa cautam in carciumi. Gasesc in prima carciuma proprietarul, care era ametit, dar c-o fata nevinovata si cu niste explicatii... ceva in genul, mi-au intrat margelele in nas pentru ca le-am aruncat in sus si ma uitam dupa ele. Imediat imi creste moralul. Sa vezi ce-l ard politaii. Cand iesim afara, politia ioc. Cu siguranta si incredere, o roisera. Ptiu, drace!
Ca EOF de mare clasa... cand am ajuns acasa am constatat ca cuptorul e mai mare decat parea in raft...
0 Comments:
Post a Comment
<< Home