K's blog: November 2005

Tehnobabble

Iaca, sa vedeti ce chestie datat naibii am patit. Sefu mi-a oferit (= m-a pus sa tin) cursul de anul intai la departamentul de engleza. Si ca sursa de inspiratie, mi-a sugerat cursul pe care l-am luat eu cand eram in anul intai - adica acu vreo zece anisori. Pardon, unsprezece.
Acu, mi-am amintit ca exact cursul ala am pus mana si l-am scris la computer. L-am si imprimat, ca veni vorba, insa pe ditamai imprimanta cu noua pini, si pe o banda oarecum obosita la vremea aceea. Asa ca mi s-a parut oarecum fara rost sa cobor in beci si sa caut prin mormane de hartii cursul in cauza. Care probabil ar putea fi citit doar in lumina ultravioleta si cu echipamente ale FBI-ului.

Asa c-am trecut la varianta doi: daca l-am scris, n-ar fi posibil sa-l am pe undeva?

Detin in proprietate 47 de cd-uri cu backupuri. Pe care le am frumos catalogate, sa-mi gasesc ce-mi trebuie. Drept e ca atunci cand am inceput sa fac chestia asta, am cam sarit primele vreo 15 - care erau ATAT de vechi, c-am zis ca nu-mi trebuie nimic de pe ele. Dupa cum se vede, m-am inselat.

Unii oameni mai slabi de inger ar zice ca faptul ca am gasit dracia pe primul cd pe care am cautat (si pe care l-am scris vreodata) e o dovada clara ca exista un dumnezeu binevoitor si ca Murphy a fost o vita incaltata. Tipii in cauza s-ar insela amarnic.

Dupa ce am gasit si copiat dracia pe hdd, sa-l desfac. CURS.ARJ. Dau eu sa-l deschid... password protected. Damn. Am incercat eu de mana si de picior vreo douazeci-treizeci de variante... nimic. Cine dracu sa mai stie ce parola as fi ales eu acu unspe ani? Mai ales ca n-aveam o politica bine stabilita de ales parole... Deja, cautatul in beci incepea sa sune bine.

Insa un adevarat ninja al focului nu se da batut cu una, cu doua. Am cautat un cracker de parole. Si l-am si gasit. Daca acu unspe ani as fi stiut ca o parola de patru caractere se poate sparge in doua secunde... probabil c-as fi pus o parola mult mai lunga, si acum as fi batut din buze.

Etapa urmatoare - deschiderea arhivei. Deschide-o daca ai cu ce. Ia de pe net ARJ-ul. Despacheteaza-l intr-un director. Incearca sa desfaci arhiva. Injura de mama si de tata. Cauta in ditamai documentatia (250 kb - oamenii astia erau nebuni!) cum se scrie linia de comanda, incearca sa-ti aduci aminte deosebirea intre command, switch si option (hint, unele sunt cu litera, altele cu liniuta, si ultimele cu doua puncte). In sfarsit, am reusit sa desfac arhiva.

Surprize-surprize, ca la televizor. Scrisesem dracia in Wordstar. Ala e (adica a fost) un program de scris ceva mai batran decat Wordperfectul. Si, ziceam eu, ceva mai bun. Wordstar pe care-mi amintesc ca-l am de la Raz pe vreo 15 sau 30 de dischete de 5.25 si 720kb bucata.

Ptiu, drace... Mi-am bagat nasul in fisierul sursa. Se intelege cat de cat ceva - insa pe bune daca nu-i mai usor de scris din nou de la zero decat sa-l corectezi sa poata fi citit. Ca wordstaru' asta isi marca destul de ciudat end of line-urile si end of paragraph-urile, ca sa nu mai vorbim de end of page. Si formatarile... hai sa nu vorbim de codarea formatarilor.

Ce dracului mai era de facut? Am intrat pe net, sa caut un convertor. Si-am aflat ca Microsoft a facut un convertor Wordstar to Word... cam pentru Office95, insa n-a fost niciodata inclus in pachetul Office. Ar fi disponibil la Microsoft pe site.

Dupa o mica cautare, as fi putut sa fac o mica corectie pe pagina tipului cu sfaturile. O fi fost candva disponibil convertorul la Microsoft, insa de atunci multe s-au intamplat.

Sapand in continuare (unde sapa sapa locul), am reusit pana la urma sa gasesc un convertor, care a facut treaba rezonabil de bine. Deja e editabila treaba.

Partea mai nasoala (traiasca Murphy) e ca cursul de acu o decada nu are prea multe chestii in comun cu cursul de acu. Asa c-o sa trebuiasca sa ma descurc cum pot.

In sfarsit... ce vroiam sa zic...
Neica, daca am avut probleme cu textul de acu zece ani, ce o sa se intample in alti zece ani cu restul de docomente personale? Poze, de exemplu. Din care am multicele. Probabil ca jpg-urile or sa ramana citibile, insa ce o sa se petreaca cu raw-urile? Ma cam gandesc sa le fac DNG-uri. Dar ma aia o lene...

Gata, am boscorodit suficient pe tema lui tehnologia. Las si pe Terry (asta e potaia lui Alberth) sa zica si el ceva.

K

Terry si tehnologia

Rezidentiat

Iaca, se pare ca undeva in fisa postului, trecuta cu litere foarte mici (de 1, probabil) e trecuta si placerea de a supraveghea rezidentiatul. Zic placerea, pentru ca doar un masochist veritabil ar supraveghea porcaria-n cauza din alte motive, cum ar fi satisfactia personala sau financiara. Nu se stie exact cu cat isi propun sa ne plateasca, insa probabil ca e vorba de o suma in plaja 50 lei noi. Cu care poti sa te duci la film singur si sa-ti iei si floricele, sau sa nu te duci singur si sa te abtii sa halesti un popcorn, cum zice Gaga cel obsedat de anglosaxofona.

Bun, asta-i viata, si daca trebuie sa ne batem joc de ea, macar s-o facem in stil mare. Asa ca mi-am miscat posteriorul la 7 dimineata pana la facultatea de Drept, evident duminica, dupa ce, la fel de evident, noaptea am fost prin carciumi unde se canta muzica live TARE. Locuri in care sunetul dat la maxim e cuplat cu fum din belsug si lumini in care nu e bine sa te uiti fix.

Acolosa am fost binecuvantat c-o sefa de sala cam nehotarata si necunoscatoare care-a facut toate boroboatele care se pot face, si-a mai si incercat sa dea cu pisica moarta peste gardul nostru. Nu prea i-a mers, ca pisica nu era moarta si zgaraia.

Pe parcursul desfasurarii concursului (cum scrie la regulament) am primit zero sandvisuri, zero pahare cu apa si zero cafele. Adica, nimic de bagat sau turnat sub nas.

De asemeni, doctorii care-au platit cu cate doua milioane privilegiul dubios de a concura pentru un post de trei milioane juma pe luna au capatat o sala nasparlie, banci late de-o palma (o palma de-a lui Irinel sa zicem, nu de-a lui Gagarin) si suficiente motive sa injure ad infinitum.

Si cand ma gandesc ca e ditamai campania "nu dati spaga"...

K

Ioana in Ro

Stiu ca e greu, insa observati expresia de imens respect si atentie de pe fata Laurei. Face toti banii!

Ningeee

Prima zapada a anului... si nu se incurca! Ninge!

Vizita de sambata

Iaca, ieri, neavand nimic mai bun de facut(!) mi-am miscat posteriorul in vizita la unchi-meu. Care detine un stoc de papagali. Cum programul TV de sambata n-ar tine preocupat nici macar un oligofren, mi-am cheltuit (cu intelepciune) timpul facand oarece poze aviarului si discutandu-ma cu unchiul sus mentionat. Acu, na, inteleg ca papagalii de voi nu vor neaparat sa vada alti papagali, asa ca-mi limitez expozitia la trei poze oarecum mai zemoase.

Taratoare de tablou

Bai pitic, ia vezi ce faci!

Hac, domsef, ma scuzati... eu plec pe jos... ma-ntelegeti... nu pot pentru ca sa zbor.... ametesc

Bike Flash Mob

Duminica trecuta, pe 5 careva sa zica, a avut loc marele flashmob biciuclistic.

Bref. Ei - adica idiotii de dau ordine - au zis ca alde nenii pe doua roti si doua pedale n-au ce cauta pe arterele centrale. Ca nu e bine. Si daca tot nu intra pe arterele centrale, nici in parcuri sa faca bine sa nu intre, ca se aleg cu roatele si portofelul desumflate.

Acum, intre noi fie vorba, Bucurestiul probabil ca-i unul dintre ale mai aglomerate orasele de pe glob, cel putin cand vine vorba de traficul auto. La fel si cu poluarea, din motive direct legate de cel dinainte. Asa ca de ce sa nu stimulam nitel circulatia ecologica? Cum e bine cunoscut ca un om pe bicicleta ocupa in trafic mult mai mult loc decat o domnisoara in Jeep si ca, de asemenea, polueaza mult mai mult, hai sa nu le mai dam drumul nenorocitilor astora pe biciclete pe sosele.

Un al doilea punct de vedere - foarte interesant - este ce te faci daca stai la Universitate (ca mine) si vrei sa ajungi cu bicicleta la Romana sau la Unirii (cum mi se intampla destul de des).
Raspunsul implica probabil studii de topologie multidimensionala, pentru ca pe bulevard nu-i voie. Pe trotuar nici atat. Prin parcuri sa nu mai vorbim, desi prin mila edililor nu exista parcuri intre aceste puncte. Pe stradutele din "spate" nici o sansa - sunt mai multe sensuri unice decat dungi pe o zebra. Asemenea masini parcate pe trotaluri. Si la fel ambasade cu strazi blocate unde mergi matale pe langa bicicleta, ca daca esti terorist.

Deci, alde biciclistii s-au hotarat sa puna de-un flash mob. Adica ne stranseram mai multi la Universitate (banui ca vreo suta juma, asa la ochi), si ne-am plimbat frumos pana la Opera si inapoi pe bicicloante, pe cat posibil pe banda de biciclisti. Banui ca convoiul se intindea cam de la Universitate pana la Opera. Dupa care am luat-o la fel de frumos pana la Victoriei, ultima bucata de drum facand-o cu o masina de politie in spate. Cum zicea bancul ala vechi, nici politaii, nici biciclistii n-au ripostat.

Scorul final - s-a scos interdictia in cauza. Acum, daca or face si ceva benzi de biciclete, o sa fie si mai bine. Nu putem decat sa speram ca pana-n douamiipaispe se rezolva.

Poze mai jos.

K

Colaj din timpul marsului... daca mars se cheama cand lumea marsaluieste pe cate doua roate.

In centrul atentiei... bicicletele si biciclistii.

Banda ingusta, lume multa, lucrari pe asfalt, masini parcate, chioscuri si mesele de la McDonnalds in drum. Pe unde dracului sa mai mergi? Daca nu gresesc, in josul strazii asteia am avut o discutie c-un bou de politai referitor la bicicleta, mersul pe strada, aerul din cauciucuri, masinile parcate pe pista de biciclisti si inteligenta organului. Discutia s-a incheiat fara incidente.