Noapte Alba
Bineinteles, am cam intarziat cu povestea. Dupa data, vad ca e din 22 Septembrie... dar ce conteaza. Cert este ca, intr-un fel oarecare, alde autoritatile noastre culturale s-au gandit c-ar fi momentul sa avem o noapte alba, culturala, la Bucuresti. Mi-am miscat fundul acolo, si iaca si povestea...
Ma gandeam pe drumul spre Unirii: oamenii astia stiu ce fac. Parol. Imagini la televizor pentru popor. Ba, poate si pentru turisti. Au adus circ, paine e ce mai e, mare lovitura mediatica.
Adevarul, dupa parerea mea, e ca, din pacate, Bucurestiul e acum un oras sa-l vezi. Doamne fereste de celelalte simturi.
De par example, mai bine-ti pui castile in urechi si asculti muzica sau radio. Altfel te iriti repejor. Galagia de fundal, metropolitana, iti ferestruieste nervii, incet-incet. Din fundalul asta sonor ies rand pe rand claxonul vre-unui bolovan care simte el ca miezul noptii e o ora buna la care sa te rezemi de claxon, bubuiala vreunei motociclete - si mereu merg in gasca, pe principiul care-ajunge mai repede la urmatorul stop - sau a unei masini tunate cu tobe sport, sau cu tobe din care curge rugina. Ca veni vorba de trafic, din el se scurge si-o amestecatura de muzici din masini. Se revarsa, nu se scurge, sa stie si pietonul ce gusturi muzicale elevate ai tu. O sa recunosc c-au fost mai putine manele, desi sunt in continuare bine reprezentate. Si daca mai stai sa-i asculti si pe oameni, te apuca bucuria. Gagicute altfel estetice glasuie cu vocea aia groasa, de microbist: "auzi, fa, da si mie o tigara, traiti-ar!". Bineinteles daca donsoarele vorbesc cu voce baritonala, feciorasii se chiunie cat pot sa atinga basul. Si-l ating, ba-l si perforeaza. Vorbim de pustime injur de 18 ani. Injur eu, injura si ei.
Cu simtul tactil o scurtez. Simti toate gropile din pavaj, ba si ceva pe deasupra. Daca nu te uiti unde calci, sau iei o groapa, sau o bordura, sau un rahat de caine.
Ceea ce ne duce la miros. Pute centrul Bucurestiului de-ti muta nasul. Si-o o bogatie de arome, ceva fantastic. Cred ca se simte si de pe orbita. Connaiseurul afla imediat ca prin zona sunt boschetari care folosesc zidurile pe post de buda; rahatul de caine e si el la mare valoare. Ici colo gasesti cate-o ditamai balta fetida, iar dintr-o portiune bunicica de canale iese o mireasma de se usuca copacii. In Atena se spala trotuarele cu furtune de inalta presiune...
Daca te apropii de vre-un trecator, iar o iei in nas. Fie de la o aroma placuta de transpiratie, fie de la vre-un accident industrial implicand cisterne cu parfum, fie de la o aroma de tutun de te-ntrebi cum de nu i s-a colmatat scurgerea de la masina de spalat. Asta daca o fi spalat hainele in cauza, aroma de tutun fiind atotstapanitoare. Drace, de fum, nu de tutun, buruiana nu pute asa rau.
Dar, destul. Am ajuns la locul faptei. Destul de reusit, insa de mica amploare. Dansatori acrobati, ceva muzica, ceva show-uri, concurs de grafitti. Not bad. Mai lipseste mult pana sa fie un fenoment masiv, mai ales ca ai nostri organizatori n-au anuntat evenimentul, si nici programe n-au facut publice.
Ma gandeam pe drumul spre Unirii: oamenii astia stiu ce fac. Parol. Imagini la televizor pentru popor. Ba, poate si pentru turisti. Au adus circ, paine e ce mai e, mare lovitura mediatica.
Adevarul, dupa parerea mea, e ca, din pacate, Bucurestiul e acum un oras sa-l vezi. Doamne fereste de celelalte simturi.
De par example, mai bine-ti pui castile in urechi si asculti muzica sau radio. Altfel te iriti repejor. Galagia de fundal, metropolitana, iti ferestruieste nervii, incet-incet. Din fundalul asta sonor ies rand pe rand claxonul vre-unui bolovan care simte el ca miezul noptii e o ora buna la care sa te rezemi de claxon, bubuiala vreunei motociclete - si mereu merg in gasca, pe principiul care-ajunge mai repede la urmatorul stop - sau a unei masini tunate cu tobe sport, sau cu tobe din care curge rugina. Ca veni vorba de trafic, din el se scurge si-o amestecatura de muzici din masini. Se revarsa, nu se scurge, sa stie si pietonul ce gusturi muzicale elevate ai tu. O sa recunosc c-au fost mai putine manele, desi sunt in continuare bine reprezentate. Si daca mai stai sa-i asculti si pe oameni, te apuca bucuria. Gagicute altfel estetice glasuie cu vocea aia groasa, de microbist: "auzi, fa, da si mie o tigara, traiti-ar!". Bineinteles daca donsoarele vorbesc cu voce baritonala, feciorasii se chiunie cat pot sa atinga basul. Si-l ating, ba-l si perforeaza. Vorbim de pustime injur de 18 ani. Injur eu, injura si ei.
Cu simtul tactil o scurtez. Simti toate gropile din pavaj, ba si ceva pe deasupra. Daca nu te uiti unde calci, sau iei o groapa, sau o bordura, sau un rahat de caine.
Ceea ce ne duce la miros. Pute centrul Bucurestiului de-ti muta nasul. Si-o o bogatie de arome, ceva fantastic. Cred ca se simte si de pe orbita. Connaiseurul afla imediat ca prin zona sunt boschetari care folosesc zidurile pe post de buda; rahatul de caine e si el la mare valoare. Ici colo gasesti cate-o ditamai balta fetida, iar dintr-o portiune bunicica de canale iese o mireasma de se usuca copacii. In Atena se spala trotuarele cu furtune de inalta presiune...
Daca te apropii de vre-un trecator, iar o iei in nas. Fie de la o aroma placuta de transpiratie, fie de la vre-un accident industrial implicand cisterne cu parfum, fie de la o aroma de tutun de te-ntrebi cum de nu i s-a colmatat scurgerea de la masina de spalat. Asta daca o fi spalat hainele in cauza, aroma de tutun fiind atotstapanitoare. Drace, de fum, nu de tutun, buruiana nu pute asa rau.
Dar, destul. Am ajuns la locul faptei. Destul de reusit, insa de mica amploare. Dansatori acrobati, ceva muzica, ceva show-uri, concurs de grafitti. Not bad. Mai lipseste mult pana sa fie un fenoment masiv, mai ales ca ai nostri organizatori n-au anuntat evenimentul, si nici programe n-au facut publice.
posted by Kyshtock at 10:10 PM
0 comments
