Sambata Pascala
Cernica este si-o manastire, dar mai ales un lac cu poteci de mers cu bicicleta prin jur. Poteci care inteleg ca uneori sunt si uscate. N-a fost cazul, rezultatul fiind ca ne-am innoroit pana si sub limba, si ne-am si ratacit de un numar de ori care poate fi aproximat printr-un opt culcat.
Cum pana la urma am gasit o sosea, am ales la intamplare o directie, care s-a dovedit a fi si buna, si proasta. Proasta, pentru ca era directia opusa Bucurestiului. Buna, pentru ca ne-a condus la o terasa unde aveau manele (iar oroare!) si mici si bere. Micii ca micii, berea ca berea, dar aveau si un furtun cu care ne-am spalat bicicletele. Sf. Ilie, care daca nu confund, e responsabil cu vremea a vazut aceasta fapta si s-a bucurat la ea. S-a bucurat asa de tare c-a traznit o ditamai ploaie, de nu se vedea om cu persoana.
N-am vrut sa ne punem rau cu sfantul asa c-am mai stat la o cola pana s-a potolit ploaia. Din pacate, drumul nu s-a uscat, asa c-am ajuns acasa murdari-murdari. Copiii autostrazii, ce mai! Asa de murdari ca dupa ce m-am spalat pe cap, a trebuit sa dau doua randuri de sapun si frecat zdravan ca sa redevin aproximativ uni. E un soi ciudat de murdarie asta de pe sosele, se prinde de tine si nu te mai lasa.
No, atat. Pasteti acolo!
K