Dupa cum am promis, cateva vorbe si poze de la Barcaciu. Greu de rezumat trei zile in cinci randuri, asa c-o sa scriu din doi in paste.
Background. Cum bocancii mei n-au mai vazut zapada de... ei bine, de vre-un an si cum iesirea era planificata de vreo 2 luni am zis ca nu se poate, Barcaciu scrie pe mine. Si-am plecat cu voiosie pana la Pitesti, la McD, ca trebuia mancat, pana la benzinaria de la coltul Avrigului (ca ne trebuiau bomboane) si pana la Poiana Neamtului, ca trebuia sa ne opreasca in mijlocul curtii un Rotweiller si sa ne pazeasca 5 minute pana a binevoit stapanul sa iasa sa ii dea o scatoalca.
Dupa aia, in sus pe costisa. Cu care ocazie am mers si eu cu bete, cam prima oara. Nu se pune aia de acum... multi ani, in Parang, daca mai tine Ion minte. Macar de data asta nu ne-a plouat. Sus, cuvenitele ceaiuri si discutii pana pe la 4 dimineata.
Dupa asa o petrecere, fireste ca ne-am sculat pe la zece. Foarte needucativ, vremea nu ne-a facut sa ne para rau. Cam potrivnica, cam vantoasa, ba, Mihai care n-a fost lenes si-a dat sa iasa in creasta a pornit o oarece avalansa. Ditamai. Asa ca ne-am reorientat spre ciorbe, fripturi, si tot felul de sporturi hibernale, cum ar fi datul cu saniuta si un fel special de bataie cu zapada in care toti dau si doar unul incaseaza. Cel mai rau si-a furat-o cainele.
Ca sa nu zicem c-am stat, am construit si doua bivuacuri, ambele cu minuscule neajunsuri (unul putea a... ma rog, nu se ducea toata lumea pana la buda pe vantul ala, iar celalalt era usor aplecat spre iesire).
Duminica m-am sculat ceva mai devreme si-am mers, ma rog, alergat dupa Mihai si gasca lui pana-n platou, cu care ocazie am mai vazut cat de cat cum arata muntele iarna.
Na, nu prea multe povesti, dar frumos.
K
