Pe Schill

No, cum nici duminica asta n-am facut vreo chestie grozava, bag imagini si poveste de duminica trecuta.

Cum spuneam, duminica trecuta ne-am trezit cu chiu, cu vai, am stat nitel la chat cu Dan, dupa care am plecat cu Dea la Busteni, unde avea ea niscaiva colegi care pasamite vroiau sa faca traseu, vai de pacatele mele.

Am lasat frumos rucsacul adult cu sculele de catarat in sportbagaj, si-am luat-o foarte lejer pe Jepii Mari. Cu un polar si-o sticla cu apa in rucsacel, mili-mini-trepiedul si un filtru polarizator, plus obiectivul al usor - mersi John. In afara unor usoare rosaturi de la bocanci, a fost poezie. Plus o emotie ca vine o ploaie... si hanoracul meu statea saracanul in portbagaj. Am cam exagerat si-am pus un milion de poze, insa parca nu-mi venea sa cenzurez din ele, mai ales ca Picassa-ul asta face treaba tare usoara.

Am halit o data la intrarea pe Seaca Jepilor - nu s-au combinat, faratii - si a doua oara la cantonul Jepi. Dupa care am mers ca pensionarii la telecabina, unde era o coada pe care n-o voi descrie, insa trei-patru ceasuri tot dura. Minim.

Coboras, masina si acasa, cu un card jumate de poze, o felie de parizer si o conserva de pateu ramase, pentru data viitoare. Pardon , parizerul nu mai e :)

Macro de om sarac... si care nu cara cu el multiple obiective :P

Heh, asta e binecunoscutul punct in care speri s-ajungi cand te bagi pe Seaca Jepilor. De obicei ajungi. Uneori nu. Cand nu, cobori in rapel pe nenumarate vaiuge.  

Incepe sa miroasa a ploaie... totusi ne-a ocolit 

Hop mai sus! Aici Picassa nu se ridica la inaltimea asteptarilor... insa orsicat 

O imagine de pe drum... dedesubt, Busteniul... cred.  

Alta poza de pe drum 

La odihna si tratament... ba pardon, la repaos. Odihna si tratament e altceva - prietenii stie de ce. 

Nu-s de ce, insa poza asta trezeste un soi de amintiri ciudate. Parca cu Dan am fost eu pe Morar pana la Pestera si dupa aia pe Schill, sau cum se cheama Jepii Mari? Cred ca cu Dan. Si parca aud si "Calator spre infinit"... Eu ma duc sa-mi iau o bere... 

"Pintre" jepi.  

Albnegrule!!!! Unde esti tu? 

Ciobanas cu trei sute de oi... sau mai bine zis, trei sute de mioare fara ciobanas 

Chiar daca nu-i Piatra Craiului, si platoul Bucegilor da bine cateodata.Deseori :) Ceata sau viscol sa nu fie, remember John? 

Ca pe vremea lui albnegru Imparat... spre destinatia finala... 3 ore de coada la cabina 

Duminica la catarat

Iaca, duminica trecuta am fost cu Tibi la catarat in Prapastia Ursului... si mi-a fost lene sa pun poze pana acum, sau macar poveste. Am facut la inceput Fisurile Gemene, cotat 4A si imposibil de facut "by fair means". Pentru unii (!) era cat pe ce sa fie imposibil de facut cu scarita, secund. Dupa aia, alte cateva minuni, insa nu tocmai usurele. Si-n cele din urma, am castigat o lada de bere de la Tibi (pe care inca n-am primit-o!) pe M.N. Sa mai puna el pariu ca nu ajung la urmatorul spit...

Pentru aducerea aminte a vremurilor bune, cateva peisaje de la piciorul Pietrii mari... Gheorghe? 

Inca o poza! 

A treia! 

Si-nca o imagine! 

Sandvis!!! 

Ceaca paca... uite vaca! 

Aia pe care-i Tibi si aia din stanga sunt fisurile gemene care dau numele traseului. Huliganul a trecut punandu-si picioarele jegoase intr-o bucla si calcand pe cuie... eu m-am chinuit ca dracu cu scarite. 

La scoboras... Cine face rapel in caraba cu autoblocare, hai sus, hai sus, hai sus... pardon, hai jos! 

Oleaca de albina la pascut. Cred ca-i aceeasi care l-a muscat pe Tibi de buza acum vreo 2 ani, de ziceai ca-i un negru care si-a luat un pumn in bot... :D 

La coborarare, n-am putut sa nu observ efectul favorabil al plasarii unor cosuri de gunoi pe drumul spre Sapte Scari. Ce dracu, muntele nu trebuie si el curatat? Inteleg ca acum se plateste o taxa la intrarea in canion, pentru ecologizare. Huo! Oricum, incet-incet, lucrurile or sa revina la normal: ursul invata unde e de haleala, turistii invata sa se fereasca de urs, PET-urile se biodegrazeaza in urmatorul mileniu...